Recenzat pozitiv de ziare cum sunt The Guarian și NewYorker pentru Our man in Iraq (Omul nostru din Iraq) Robert Perisic este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani din Croația. Este o persoană binevoitoare și răspunde oricărei întrebări fără politețuri inutile iar dacă-l calci pe coadă devine ironic cât ai spune Split (localitatea în care s-a născut în 1969). Un om extrem de inteligent și cu simțul umorului bine dezvoltat, interesat de economie și politică internațională și care, da, are o calitate din ce în ce mai rară și pe cale de dispariție în ceea ce-i privește pe scriitorii români consacrați – este mai interesat de calitatea vieții concetățenilor săi decât de capitalul marilor corporații și locurile călduțe din instituțiile culturale bazate pe clientelism politic.
Am înțeles că scrieți și scenarii pentru film, filme de fapt. Considerați că filmele sunt într-un fel mai accesibile oamenilor decât cărțile, dacă sunt poate mai populare.
Știu spre exemplu că filmele românești au un succes destul de mare la public și aici și în străinătate, cinematografia croată însă nu a reușit încă să atragă foarte multă lume, există un soi de paradox, am reușit să vând mult mai multe romane decât numărul biletelor care s-au vândut pentru vizionarea filmului al cărui scenarist am fost și eu. Am mai fost scenarist principal pentru un alt film și apoi am mai scris și pentru câteva episoade…dar prefer să scriu romane.
Sunteți și poet
Da, sunt și poet, am scris două cărți de poezie, cea mai recentă, cea de anul trecut se numește Sometime later. Nu iau atât de în serios genul acesta de scriere deși îmi place să scriu poezie, sunt conștient că are o audiență redusă și cred că poezia este de fapt ceva ce scrii pentru tine însuți.
Și sunteți și jurnalist
Da, am scris texte jurnalistice în trecut, scriam mai degrabă despre cărți, scriam recenzii, am scris însă după o vreme și despre subiecte social-economice, mai ales când a început criza economică. Am scris atunci foarte mult împotriva tăierilor de buget de peste tot care ar fi trebuit chipurile să rezolve problema crizei însă cred că este cunoscut faptul, orice economist știe că o criză se adâncește și mai mult în momentul în care aplici o politică de austeritate. Și am început să scriu despre asta chiar dacă nu era un subiect pe care-l abordam în mod obișnuit pentru că în acel moment în Croația nu exista niciun jurnalist care să scrie despre genul acesta de lucruri și mi-am dat seama că cineva ar trebui să aducă acel subiect în atenția publică. Și da, am scris nu doar despre cum tăierile de bugete de pretutindeni sunt nocive pntru economie ci că ele lucrează chiar în favoarea acelor băieți deștepți care le vor folosi pentru a le fi lor bine și împotriva oamenilor săraci pe care-i vor sărăci chiar mai mult.
După modelul tăierilor din Anglia thatcheristă…
Da, cam după modelul acela doar că în zilele noastre în Europa există această singură ideologie economică aplicată peste tot.
Credeți că România și Croația seamănă în ceva?
Da, avem multe lucruri în comun mai ales în ceea ce înseamnă capitalismul de periferie, sălbatic sau legate de această tranziție de la un sistem complet diferit cu care eram obișnuiți față de cel de acum, avem același probleme și când aud despre ceea ce se întâmplă aici îmi dau seama că avem multe lucruri în comun mai ales în ceea ce privește contextele social-economice.
Hollande a fost foarte optimist în ceea ce privește intrarea Croației în Schengen pe când despre România și Bulgaria a fost destul de reținut, pe noi nu prea ne vor, credeți că a fost benefică intrarea Croației în UE?
Nu prea știu încă ce să spun, intrarea noastră în UE este destul de recentă, s-a petrecut abia în iulie anul acesta, vom vedea, problema este mai degrabă politica economică europeană, dacă Europa se va schimba într-un fel, va renunța la unele dintre politicile sale monetare care adâncesc criza, dacă-și va schimba atitudinea ostilă la adresa unor țări cum sunt Croația sau România poate se va schimba ceva în bine. Dacă n-o va face nu știu la ce ne putem aștepta.
În România dacă spui că ești un om de stânga lumea te cataloghează drept comunist și ești imediat privit cu suspiciune, de ce credeți că se întâmplă asta?
Da, este o problemă cu moștenirea vechiului sistem, oamenii din tot estul Europei sunt traumatizați de tot felul de lucruri din trecut și aceste traume conduc spre o anumită disponibilitate a lor de a accepta oricare tip de capitalism. Din acest motiv nu pot rezista unor lucruri cărora ar trebui de fapt să li se opună, ajung în extrema cealaltă, așa că nu știu, cred că ar trebui să se educe în privința asta, poate cu timpul se va întâmpla și asta. Să ia spre exemplu țările scandinave unde știm cu toții că există o calitate a vieții ridicată și unde nu există pericolul unei piețe libere total sau al unui capitalism liber să facă tot ce dorește. Scandinavii au găsit o variantă prin care să amestece politicile sociale cu un anumit fel de capitalism, mai reținut. Oamenii ar trebui să analizeze cu atenție ceea ce se petrece în jurul lor și apoi poate ar trebui să decidă de care parte se află și ce e de făcut pentru ca nivelul lor de viață să fie mai ridicat.
Nu pot să nu spun că exact în seara în care am asistat la discuțiile la care a participat scriitorul alături de alți invitați FILB, în data de 6 decembrie, în București, primarul Sorin Oprescu apăsa butonul care aprindea cele trei milioane de beculețe care împodobesc capitala și se bucura pentru mărețul brad din centru. N-am găsit nicăieri amănunte despre costul acestora. Nu vreau să spun că nu-mi place cum arată orașul acum, aș minți. Totuși, deși mă plimb privind pe sus, nu pot să nu observ ce se petrece și pe jos prin zonele în care trotuarele arată ca după război deși sunt feng-shu-ist luminate de ledurile sărbătorești. Și nu pot să nu mă întreb de ce nu și-a pus problema nimeni să ajute un festival cum este FILB de vreme ce există bani pentru cultură doar că aceasta se prezintă mai nou la noi doar sub forma unor concerte pop sau târguri de prostioare sezoniere. Nu știu dacă la anul organizatorii Festivalului Internațional de Literatură București vor mai reuși să se descurce să ducă la bun sfârșit un astfel de eveniment, cred că astfel de manifestări culturale vor dispărea rând pe rând și prevăd că pe viitor ne vom baza doar pe gusturile și aprecierile (eventual alianțele) culturale ale Consiliilor Județene sau locale și ale primăriilor. Chiar și înconjurată de milioane de beculețe de Crăciun îmi vine greu să cred că acest lucru ne va ajuta să evoluăm în vreun fel – cu toate că în fiecare lună decembrie de după 89 ne place să credem că suntem foarte liberi și speciali.